Greenpeace România, care cere în justiție anularea acordului de mediu pentru proiectul celei mai mari exploatări offshore de gaze naturale din Marea Neagră românească, Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, unde producția ar urma să înceapă în 2027, în urma unor investiții de circa 4 miliarde de euro, spune că în Europa au început să apară decizii ale instanțelor de judecată prin care sunt anulate acorduri de mediu pentru proiecte similare cu același argument climatic susținut și de Greenpeace în procesele din România, respectiv faptul că, în cadrul analizei impactului asupra mediului, nu s-a ținut cont de emisiile de gaze cu efect de seră care vor fi generate de arderea combustibililor fosili ulterior extragerii lor din zăcăminte, de către cei care le cumpără.
″Susținem (în procesele din România – n.r.), pe de o parte, că nu s-a evaluat deloc impactul asupra mediului din perspectiva emisiilor de gaze cu efect de seră care vor fi eliberate în atmosferă de gazul care va fi extras și ars în urma acestui proiect (Neptun Deep – n.r.). Gazul care va fi extras are o destinație, va fi ars și vor fi generate astfel niște emisii, care nu au fost deloc evaluate, impactul lor asupra mediului nu a fost evaluat.
Mai contestăm felul în care s-a calculat amprenta de carbon a întregului proiect, considerăm că acest calcul nu a avut la bază o metodologie corectă. Asta pentru că s-a considerat că gazul care va fi extras va fi folosit pentru a produce energie electrică și va înlocui astfel termocentralele pe cărbune, combustibil care generează emisii mai mari decât gazul și poluează mai mult.
S-a considerat, prin urmare, că acest proiect, înlocuind cărbunele în producția de energie electrică, va avea amprentă de carbon negativă. Considerăm că metodologia folosită pentru a ajunge la acest rezultat contravine flagrant oricăror norme legale și, până la urmă, normelor de bun simț″, a declarat, într-o conferință de presă, avocata Greenpeace România, Mihaela Maravela, care a făcut parte și din echipa juridică ce a reprezentat statul român în dosarul Roșia Montană de la ICSID.
Profit.ro a relatat în premieră că, în raportul de impact pe baza căruia Neptun Deep a primit acord de mediu, se concluzionează că proiectul va avea amprentă de carbon negativă, adică implementarea sa va avea ca rezultat net, per total, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Concluzia se bazează pe 2 ipoteze: 1) că întreaga cantitate de gaze naturale care va fi extrasă din Neptun Deep ar fi utilizată în centrale de generare de energie electrică și că 2) cantitatea de energie electrică produsă cu gazele extrase din Neptun Deep ar înlocui o cantitate echivalentă de electricitate care este produsă în prezent din cărbune.
Mihaela Maravela (stânga), alături de Elena Ionescu, directoarea executivă a Greenpeace România
″Cert este că sunt instanțe din țări europene, inclusiv echivalentul Curții de Justiție a Uniunii Europene - CJUE pentru unele țări europene non-UE (Curtea EFTA, a Asociației Europene a Liberului Schimb, din care fac parte Norvegia, Islanda și Liechtenstein, participante la piața unică a UE - n.r.), care analizează deja aceste aspecte în alte proiecte noi (de exploatare de hidrocarburi – n.r.) și spun cel puțin următorul lucru: la autorizarea oricărui proiect de extracție de gaze naturale sau alți combustibili fosili, trebuie evaluat impactul asupra mediului, având în vedere schimbările climatice, al arderii produsului respectiv (țiței sau gaze – n.r.), ceea ce noi susținem aici (în procesele cu OMV Petrom și Romgaz – n.r.).
Sunt aspecte pe care instanțele le-au analizat deja, în UK, Norvegia sau la EFTA. Iar aceste emisii nu au fost evaluate aici (în cazul Neptun Deep – n.r.). Avem 2 argumente distincte. Unul ține, cum am spus, de felul în care s-a calculat amprenta de carbon a proiectului Neptun Deep. Celălalt se referă la faptul că acele emisii care vor rezulta din arderea gazului nu au fost luate deloc în considerare ca reprezentând efecte ale proiectului. Este ceva la care, acum, instanțele din Europa se uită și le privesc ca pe un efect asupra mediului în sensul Directivei 2011/92/UE, cum credem că ar trebui să se interpreteze. Sunt precedente încurajatoare″, a spus Maravela.
Interpretarea este însă controversată și nu a fost acceptată de judecătorii din România, cel puțin deocamdată.
″(...) tribunalul notează, spre exemplu, faptul că emisiile rezultate din arderea gazului vândut nu sunt generate de pârâtă sau de o entitate controlată de aceasta (...), urmând să fie calculate și raportate de cumpărător, la fel cum emisiile încorporate în oțel au fost calculate de producătorul pieselor din oțel″, se arată în decizia din ianuarie anul acesta a Tribunalului București, prin care a fost respinsă cererea Greenpeace România de suspendare a efectelor acordului de mediu pentru Neptun Deep.
Instanța românească a mai arătat că unul dintre scopurile Ghidului metodologic internațional oficial privind evaluarea emisiilor CO2 ale companiilor ″este evitarea unei duble numărări a emisiilor de gaze cu efect de seră″ și că documentul prevede că trebuie calculate ″emisiile din activitățile din lanțul valoric al entităților incluse în cadrul organizației raportoare și emisiile din activele închiriate, investiții și francize care nu fac parte din compania raportoare, dar pe care aceasta le deține sau le controlează parțial sau integral″, nu și cele generate de cumpărătorii hidrocarburilor extrase neafiliați cu producătorii, prin arderea ulterioară a gazelor achiziționate.
În schimb, în Marea Britanie, care nu mai este de mulți ani membră UE, dar are în continuare transpusă în legislația națională Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, Curtea Supremă a decis în vara anului trecut că autoritatea locală din comitatul Surrey a acordat în mod ilegal autorizație de funcționare exploatării onshore de țiței Horse Hill a companiei UK Oil&Gas plc (UKOG), întrucât raportul de impact asupra mediului nu ținuse cont de și nu evaluase emisiile ulterioare, rezultate din arderea țițeiului extras din zăcămintele de la Horse Hill.
După câteva luni, în octombrie 2024, compania a anunțat oprirea extracției de țiței pe amplasament, ca urmare a sentinței Curții Supreme.
Între timp, au început lucrări de dezafectare a exploatării, iar Guvernul de la Londra a elaborat noi îndrumări privind metodologia de evaluare a impactului de mediu al proiectelor de producție de hidrocarburi, care să țină cont și de emisiile CO2 rezultate din arderea țițeiului și gazelor extrase.
Exploatarea Hill Horse. Sursă foto: captură YouTube, canal Channel 4 News
Foarte recent, în Norvegia, filiala locală a Greenpeace a obținut, cu același argument, o victorie de etapă într-un proces în care cere anularea acordurilor de mediu pentru proiectele de exploatare a trei perimetre offshore de țiței și gaze din Marea Nordului: Breidablikk, dezvoltat de gigantul norvegian de stat Equinor, precum și Yggdrasil and Tyrving, ale celor de la Aker BP.
În ianuarie anul trecut, Tribunalul Districtual din Oslo a decis suspendarea temporară a acordurilor de mediu, ca fiind acordate ilegal, întrucât la evaluarea impactului nu s-a ținut cont de emisiile ulterioare, cele provenite din arderea hidrocarburilor extrase. Guvernul norvegian a făcut apel, iar o Curte de Apel a blocat decizia primei instanțe, în primăvara lui 2024.
″Aker BP și ceilalți parteneri la perimetrele Breidablikk, Tyrving și Yggdrasil nu sunt părți în proces, iar decizia de suspendare nu are efect direct asupra noastră și a celorlalți parteneri. Cu toate acestea, dacă decizia rămâne definitivă, statul va trebui să analizeze dacă aprobările acordate Planurilor de Dezvoltare și Operare (PDO) a perimetrelor nu devin și ele invalide în raport cu deținătorii de licențe, dacă există erori procedurale care trebuie remediate și dacă există motive pentru modificarea sau retragerea aprobărilor pentru PDO.
Dacă se va decide în cele din urmă că PDO sunt invalide din cauza unor erori procedurale, am putea fi obligați să derulăm evaluări suplimentare ale impactului asupra mediului, pentru remedierea erorilor procedurale, și există riscul ca termenii PDO să fie amendați sau ca PDO să fie anulate. Dacă PDO vor fi anulate, va trebui să depunem cereri pentru a obține noi PDO și nu este limpede deocamdată dacă noile PDO, dacă le vom primi, vor fi supuse aceluiași regim fiscal din prezent sau unuia diferit.
Precedentul juridic stabilit de acest proces ne-ar putea expune la riscul ca și PDO viitoare să fie contestate în aceeași manieră, ceea ce ar putea întârzia, scumpi sau chiar stopa proiectele noastre viitoare. Orice deznodământ dintre cele menționate ne-ar putea afecta negativ business-ul, rezultatele operaționale, fluxurile de numerar, condițiile financiare și, în cele din urmă, capacitatea de a rambursa la timp ratele la aceste obligațiuni″, se arată într-un supliment emis în mai anul trecut de Aker BP la prospectul unui program de euro-obligațiuni în valoare totală de 3 miliarde de euro.
Schemă a proiectului de exploatare a perimetrului offshore de hidrocarburi Yggdrasil. Sursă foto: Aker BP
Ulterior, în aprilie anul acesta, Curtea Supremă din Norvegia a casat blocarea deciziei de suspendare a acordurilor de mediu ca neîntemeiată și a retrimis dosarul la Curtea de Apel, cu termen de judecată în septembrie 2025.
După ce a reprimit dosarul, Curtea de Apel a solicitat o opinie consultativă, în perspectiva termenului din toamnă, de la Curtea Asociației Europene a Liberului Schimb (EFTA), din care fac parte Norvegia, Islanda și Liechtenstein, participante la piața unică a UE.
În ultima parte a lunii trecute, Curtea EFTA a statuat că legislația UE trebuie interpretată în sensul că emisiile CO2 generate de arderea țițeiului și gazelor naturale extrase din exploatări de profil și vândute unor terți după extracție reprezintă efecte de mediu ale proiectelor de exploatare de hidrocarburi și, în consecință, trebuie luate în calcul la evaluarea acestor efecte, atunci când se analizează aprobarea de acorduri de mediu pentru astfel de proiecte.
″O instanță națională este obligată, în temeiul articolului 3 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), în măsura în care este posibil în temeiul dreptului național, să elimine consecințele ilegale ale neefectuării evaluării complete a studiului de impact asupra mediului, prevăzută în temeiul Directivei 2011/92/UE (...).
Cu toate acestea, acest lucru nu exclude regularizarea prin efectuarea unei astfel de evaluări în timp ce proiectul este în curs de desfășurare sau chiar după ce acesta a fost finalizat, cu dubla condiție ca: - normele naționale care permit această regularizare să nu ofere părților în cauză posibilitatea de a eluda normeledreptului SEE sau de a renunța la aplicarea acestora și: - orice evaluare ulterioară sau auxiliară efectuată în scopul regularizării să nu fie efectuată exclusiv în ceea ce privește impactul viitor al proiectului asupra mediului, ci să țină cont și de impactul său asupra mediului de la momentul finalizării proiectului respectiv.
Instanța de trimitere are sarcina de a evalua dacă sunt îndeplinite condițiile în acțiunea principală, având în vedere conținutul dispozițiilor naționale și informațiile de care dispune. O instanță națională nu poate scuti retroactiv de obligația de a evalua efectele în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2011/92/UE (...)″, mai scrie în opinia emisă de Curtea EFTA.
În România, instanța de judecată a stabilit pentru octombrie termen în procesul în care Greenpeace cere anularea acordului de mediu pentru Neptun Deep. Până atunci, către finalul lunii în curs sunt programate termene în alte 2 acțiuni intentate de organizația de mediu împotriva proiectului celor de la OMV Petrom și Romgaz, respectiv o a doua tentativă de suspendare a acordului de mediu, precum și o cerere de anulare a autorizației de construire.
Recent, Romgaz a depus cerere de renunțare la judecată în procesul pe care îl intentase pentru dizolvarea Greenpeace România.
