Industria IT contribuie cu 8% la PIB și ar putea deveni principalul pilon economic al țării, însă lipsa de interoperabilitate, rata scăzută de digitalizare internă și imprevizibilitatea politicilor publice frânează potențialul. Proiectele pentru export se dezvoltă accelerat, în timp ce cele pentru România sunt blocate sau întârziate.
„Industria de IT reprezintă 8% din PIB. Ne-am dorit foarte, foarte mult ca în acest an să ajungem la 9%. Din păcate, văzând ultimele avansuri, ultimele știri din industrie, nu cred că vom ajunge în acest moment sau cel puțin anul acesta, la 9% din PIB, dar bineînțeles noi ne dorim să ajungem la un 12-14% și chiar 20%, să devenim eventual principalul pilon al economiei din România”, a declarat Eduard Crețescu, președintele ANIS, la emisiunea Smart City România, difuzată la Profit.ro TV.
În acest context, una dintre cele mai stringente probleme o reprezintă rata scăzută a digitalizării în România, inclusiv în ceea ce privește interoperabilitatea sistemelor publice.
Companiile din IT se confruntă cu o cerere internă redusă, deși au capacitatea și know-how-ul necesar pentru a furniza soluții avansate de digitalizare. Lipsa unei abordări unitare în implementarea proiectelor de tip smart city și fragmentarea sistemelor publice blochează dezvoltarea reală a digitalizării.
„Una din problemele semnificative pe care noi le avem ca și industrie de IT este faptul că cererea internă este destul de scăzută, bineînțeles, comparat cu ceea ce fac companiile pentru export. Noi ne-am dori, dacă s-ar putea, să putem să livrăm pentru cetățenii din România, pentru companiile din România, pentru administrația publică din România, proiectele pe care le facem, de exemplu, pentru Indonezia, pentru America, pentru Japonia. Dar, din păcate, nu putem să le facem pentru că rata de adopție este destul de înceată și fără acești bani europeni, în special care vin din PNRR, probabil că ar fi fost și mai încet nivelul de dezvoltare”, a explicat Crețescu.
În plus, lipsa interoperabilității între sistemele administrației publice face ca multe dintre proiectele digitale să fie implementate greu, fragmentat sau deloc. Problemele țin nu doar de tehnologie, ci mai ales de lipsa unei viziuni coerente și a unui cadru de colaborare real între instituții.
„Noi încercăm foarte mult să ne bazăm în următorii ani pe acest aspect, să începem să construim cât mai mult. Avem deja o bază de companii care construiesc produse în România, produse software pe care le exportă și, în primul rând, proiecte internaționale care se fac. Deci nu plecăm chiar de la zero, dar clar încercăm să luăm modelul Poloniei”, a subliniat președintele ANIS.
Modelul polonez este un exemplu pe care industria IT din România îl urmărește îndeaproape. Polonia a reușit să creeze un echilibru între proiectele pentru export și cele dezvoltate intern, ceea ce a dus la o contribuție semnificativă a industriei digitale la economia națională.
„Polonia în acest moment o duce foarte bine, cel puțin din perspectiva industriei de IT, pentru că are un mix foarte bun între companii care fac proiecte internaționale și companii care produc în Polonia și după aceea exportă și astfel contribuția industriei de IT în Polonia este mult mai mare în termeni de valoare”, a adăugat Eduard Crețescu.
Un alt obstacol major este lipsa de predictibilitate fiscală. Eliminarea facilităților fiscale pentru angajații din IT a afectat puternic companiile, iar incertitudinea cu privire la taxele viitoare descurajează planurile pe termen lung.
„Noi n-am început anul prea bine, din păcate, în special cu eliminarea facilităților fiscale de la începutul acestui an, fix de la 1 ianuarie. A fost o lovitură semnificativă pentru companiile din industrie, pentru că, într-adevăr, noi ne bazam că, cel puțin până în anul 2028, care fusese acordul inițial, făcut împreună cu guvernele succesive din ultimii ani, de-abia atunci urma ca această facilitate să fie eliminată”, a spus Crețescu.
Consecințele se văd deja: unele companii au început să reducă din personal, iar multe proiecte au fost amânate, afectând astfel și capacitatea generală a industriei de a crește și de a atrage talente.
„Multe din companii și-au amânat proiectele, nu le-au anulat. Adică nu există o temere semnificativă, doar le-au amânat pentru că avem nevoie de predictibilitate. Asta este problema pe care noi o avem. Partea asta de predictibilitate care ne lipsește cu desăvârșire în acest moment afectează nu doar proiectele pe termen scurt, dar în special cele pe termen lung”, a precizat Crețescu.
În mod paradoxal, companiile românești au know-how, dorință și expertiză, dar nu au contextul necesar pentru a livra intern la același nivel ca extern. Iar administrația publică este, potrivit președintelui ANIS, mult mai lentă decât mediul privat.
„Companiile în România se mișcă bineînțeles mult mai repede decât administrația publică. Asta se întâmplă practic în orice țară. Nu e nimic nou pentru România”, a spus Crețescu.
Totuși, provocările din România sunt mai accentuate decât în alte piețe europene, inclusiv în ceea ce privește bugetele disponibile și resursa umană.
„Contează să ai cu cine să le implementezi. Și asta e o problemă pe care și noi o avem în industrie. Noi aveam un deficit foarte mare de oameni în industrie, ne doream să intre cât mai mulți. În acest moment este un pic mai dificil pentru că multe din companii și-au amânat proiectele”, a afirmat președintele ANIS.
Pentru a contracara aceste tendințe, ANIS încearcă să își sprijine membrii și să asigure acces la proiecte, inclusiv în afara țării. În plus, organizația menține un dialog permanent cu autoritățile, deși soluțiile concrete întârzie să apară.
„Noi ne concentrăm cât mai mult să ne păstrăm membrii în cadrul asociației și în cadrul industriei, ca ei să aibă acces la proiecte, să poată să dezvolte măcar pe termen scurt până când ajungem la o zonă predictibilă și după aceea, pe termen lung, bineînțeles, să putem să-i sprijinim inclusiv cu misiuni de export pentru companiile din România”, a conchis Eduard Crețescu.
